luni, 21 decembrie 2009

Bianca - decembrie 2009 (aproape 10 luni)

Sunt un vierme. Asa imi zice mama. Cum imi da pampersul jos, cum o iau de-a sanatoasa, de-a busilea, prin pat. Atunci, trebuie, neaparat sa ma agat de orice, sa trag de toate lucrurile care imi ies in cale. Distractia se termina, cand mama imi pune pampersul cel nou, curatel.
Si tot viermisor sunt cand trag de toate firele din casa. Bag in gura si rup orice este facut din hartie.

Sunt o caragioasa. Pentru ca ingan. Bat din palme. Suflu pe nas odata cu tata. Plescai cand tata imi explica cum se mesteca. Ma dau pe parchet cu premergatorul. Vai peretilor din casa. Mananc singura biscutii, fructe, rod morcovi sau carnita.

Sunt o mofturoasa pentru ca fac scandal daca nu mi se face pe plac. Daca nu sunt lasata sa bag balute in telefoane sau in ceasuri, sa rod cablurile de la calculator sau sa stau pe masa de la calculator. Si de o bucate de vreme, adorm doar daca am suzeta. Problema mare.

Sunt un arici. Pentru ca ma imi plac reclamele asa de mult incat nimeni nu mai poate discuta cu mine in timp ce le vizionez.

Si musc cu putere. In primul rand pe Tigrisor. Apoi, paiul de la canita, degetele celor din jur si multe altele. Am, de toti, opt dintisori.

Si mai am opt, opt kilograme. Si aproape saptezeci de centimetri.

Mancarea preferata: branza cu smantana si cu mamaliguta. Yami, yam. Mananc si dovlegel, spanac, ficatei, carnita de pui, etc.

Beau cei si suculet singurica. Cu paiul din canita mea.
Am mingiute multe, de toate culorile. Le bag in gura si scot diferite zgomote. Le mai si bat cap in cap.

Cu baita, ne-am mutat in cada. Acolo bat apa cu palmutele, ma joc cu dusul si cu jucariile plutitoare.

A venit si iarna. A nins frumos afara. Mama ma imbraca gros cand iesim la aer. Nu-mi prea convine. Cizmuletele sau bocanceii sunt cam grei. Nu prea pot sa fug asa de repede cat asa dori eu. Si cam imi curge nasucul uneori. Dar m-am inzdravenit pana acuma destul de repede. Doar cu homeopate. Deci, sunt rezistenta si luptatoare.

Mami si tati au impodobit bradul. Multe luminite, globulete, beteala... Numai bune de tras de ele si, evident, de bagat in gura.

Dau cu piciorul in mingiute si fug dupa ele. Bineinteles, tinuta de manute, fie de tata, fie de mama. Joc prinselea cu tata: eu in premergator, tata pe jos. Si sunt mandra cand prind lucruri care cred ca nu am voie sa le iau. Dar, totusi le iau. Si-mi mai place sa ma care tata in spate. Daca mai si topaie, distractia e garantata.

Sunt destul de vorbareata. Stiu sa zic ma-ma, ta-ta-ta, ca, na-na-na si multe alte zgomote. Ma fac inteleasa, de obicei.

Ne vedem si luna viitoare sa va spun cum mai este.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu